Nu se mai spala pe fata. E deja 6. Priveste lung posterul cu Hagi, isi ia ghetele jerpelite si pleaca. Nu se asigura inainte sa traverseze. In sat nu sunt masini, doar carute zgomotoase. Are emotii, e ziua in care trebuie sa convinga. Nu are timp de prea multe planuri pentru ca ajunge la teren. Gazon nu prea e si tribunele lipsesc. Pentru el nu conteaza. Isi imagineaza ca joaca pe San Siro.
Era liniste totala. Doar cateva oi spargeau monotonia apasatoare a diminetii. Era primul. Ar fi jonglat, dar n-avea minge. Nu-si permitea. A inceput alergarile usoare langa poarta ruginita. Incepusera sa se adune baietii. Antrenorul, un tip plapand, a ajuns ultimul. I-a dat acceptul de a se antrena si el. Fusese singurul care l-a bagat in seama.
Dupa cateva alergari incepuse sa oboseasca. Niciodata nu alergase atat. Ii privea admirativ pe ceilalti cum reuseau jonglerii pe care nici la televizor nu le vazuse. Nu ii placeau ghetele lor, era multumit cu vechile sale incaltari si totusi intelegea cu amaraciune ca ceilalti erau mai talentati.
Nu s-a lasat batut. A continuat alergarile. Facea eforturi considerabile sa tina pasul cu ceilalti. Vroia cu tot dinadinsul sa impresioneze si antrenorul il remarcase. Nu stia cum decurge un antrenament, astepta meciul. Auzind fluierul antrenorului, baiatul a schitat un zambet scurt. Stia ca urmau suturile, atuul sau. Primele 2 executii, in forta, au fost bune, insa cu al treilea sut a inscris la vinclu. Si-a ridicat mainile spre cer, in semn de victorie. Zambea necontenit, era sigur ca antrenorul il vazuse. Si ceilalti reusisera goluri spectaculoase insa al sau ii placea in mod special.
Au urmat multe alte exercitii. Era multumit de ce reusise. Simtea ca a facut tot ce ii statea in putinta. Ceilalti baieti incepura sa se rasfire, antrenamentul luase sfarsit. Nu mai zambea. Si-a amintit ca urma sa afle verdictul antrenorului. Uitandu-se spre pamant, se indrepta cu pasi mici catre acesta. La prima incercare, antrenorul nu i-a raspuns. Nici la a doua. N-a mai incercat. A inteles ca nu fusese indeajuns de bun. Nu era suparat, poate doar abatut. Simtea ca era cu mult sub ceilalti.
N-a renuntat. S-a antrenat zi de zi in curtea casei si si-a indeplinit visul. A ajuns fotbalist. Nu unul de echipa nationala, nici macar de prima liga. I-a fost insa de ajuns sa isi cumpere o minge si o pereche noua de ghete. La 20 de ani s-a mutat din satul natal si se simtea implinit. A pastrat un singur lucru, care ii mai amintea de copilaria chinuita: imaginea de pe perete a lui Hagi.
Toti microbistii au auzit de faimosul „Dintos”. Toti ii stiu fentele, ii cunosc talentul si majoritatea stiu ca a fost desemnat cel mai bun fotbalist din lume in 2005 de catre Uefa si FIFA. O mare parte dintre voi ii cunoasteti zambetul si stilul sau spectaculos de a trece de adversari. Insa, putini dintre voi l-ati vazut pe Ronaldinho la 10 ani umilindu-si adversarii.
Comparatie intre tanarul Ronaldinho si consacratul „Dintos”
Am publicat pe 23 ianuarie un articol despre mentalitatea patronilor si despre cum acestia isi persecuta antrenorii dupa primele esecuri. Am cautat adanc in memorie si mi-am amintit de inclinatiile unora dintre conducatori pentru diverse lucruri. Asadar, printre inculti si hoti, sunt si cativa care au intr-adevar talent. Becali este de departe cel mai talentat dintre toti. Iata harurile patronilor:
Isi critica mai mereu echipa. Dupa primele 2 infrangeri antrenorii nu mai asteapta demisia. Isi fac deja bagajele. Dau amenzi usturatoare, isi umilesc angajatii si se jignesc de cate ori se prind pe la televizor. Injura ca la usa cortului. Nu le pasa de familiile, de copiii lor, n-au rusine. Au un singur obiectiv: sa obtina cat mai multi bani. Ei nu tin cu echipa pe care o finanteaza, sunt oameni de afaceri. N-au sentimente, doar orgolii. Primesc la randul lor amenzi peste amenzi. Nu ii afecteaza. Averile pentru care sunt anchetati de ceva vreme de catre DNA sunt inca enorme. Se plang de criza financiara, sunt ingroziti ca cifra lor de afaceri scade dramatic. Nu se gandesc la oamenii strazii, la sinistrati, la bolnavi. Sunt obsedati de mirosul banilor. Pateaza istoria cluburilor pentru a-si rotunji conturile. Isi risca masa si casa pentru a-si dubla averea. Nu neg. O zecime dintre ei nu sunt asa. Cam putin totusi. Si astfel ajung sa ma intreb (poate retoric): vor iesi din peisaj? Va reusi DNA-ul sa ii demaste pe acesti hoti?
L-am inteles intr-un final pe Copos. E un escroc, e cert. L-am vazut ingandurat la ultima aparitie TV. Era distrus. Nu, nu-i murise vreo ruda, nici nu este bolnav incurabil. Evident, era vorba de bani. Se plangea telespectatorilor ca averea sa ajunsese in ultimul an sa se injumatateasca. Nu mi-a provocat mila. Il urasc de prea mult timp. Si totusi, facand un efort, am reusit sa il inteleg. Nu va reveni la Rapid, este la pamant. Repet: nu-mi este mila catusi de putin. Ne-a chinuit atata timp. Tie nu ti-a fost mila, George Copos, cand nu conteneai sa ne umilesti, cand iti bateai joc de noi, de suporteri? Ce ai simtit cand ai furat fara rusine?
Majoritatea patronilor sunt la fel. Nu-l simpatizez pe Copos. Doar il prefer altora. Se poate mult mai rau.
O mare parte dintre voi v-ati uitat macar o data la un meci cu prietena sau cu sotia. Incercand sa fiti atenti, va distrage adesea atentia pentru lucruri nesemnificative, cum ar fi: pozitia steagului tusierului, culorile de pe tabela de marcaj sau vestimentatia unui anumit spectator. M-am gandit la cateva intrebari din timpul meciului pe care s-ar putea sa le mai fi auzit macar o data in viata:
1.)Frumos mai e Beckham asta, nu-i asa?
2.) Pot sa schimb pe Acasa?
3.) Auzi, Figo e casatorit?
4.) Tie care tricouri iti plac mai mult?
5.) Aia care n-au mingea de ce fug?
6.) Te intereseaza si prelungirile?
7.) Cate reprize sunt in total?
8.) Daca in spatele portii este plasa, de ce nu se pune si in jurul terenului?
E cel mai iubit stelist. Nu-l urasc, nici nu-l simpatizez. Ma intrebam zilele trecute cum a devenit idol in Ghencea. Am cautat pe Google si vazand un gol de-al lui am inteles: avea un extraordinar simt al portii. Marca din orice pozitie.
N-am pregatit un articol despre el. Inca nu ma simt in stare sa scriu despre un stelist. Totusi nu pot sa neg ca mi-a placut golul. N-am mai vazut ceva asemanator de la „Ceafa lui Piturca” incoace.
Golul lui Marius Lacatus impotriva echipei suedeze Goteborg:
2)
3)
4)
5)
6)
7)
9)
10)
