Suporterul roman

Suporterul roman

(Am scris cu ceva timp in urma un articol despre mentalitatea patronilor romani. Pentru ca nimeni sa nu se simta lezat, am hotarat sa imi expun punctul de vedere si in legatura cu suporterii nostri.)

Titlul e gresit. Ei nu sunt suporteri, nici fani, ei sunt „ultrasi”. Noi trebuie sa intelegem ca a fi ultras este un fenomen, un mod de viata. Cel putin asta incearca sa ne transmita prin bannere. Injura, scuipa, se bat, ei nu au respect fata de nimeni si nimic, doar orgolii. Sunt in stare de crime pentru ca echipa favorita sa castige. Rup scaune si le arunca catre nevinovatii stewarzi. Ba chiar isi cer drepturile. Dupa ce la fiecare derby aprind torte si le arunca catre galeria adversa, acestia cer legalizarea lor si a fumigenelor. Nu sunt complet multumiti dupa meci, chiar daca echipa cu care simpatizeaza reuseste victoria. Cauta galeria adversa si incing o bataie ca in Vestul Salbatic. Injura patronii cu fiecare ocazie. Cer stadioane identice cu cele din Anglia, cu tribunele la 1 metru de suprafata de joc. Ei nu inteleg ca nu isi pot impune punctul de vedere recurgand la violenta. Cer performante in cupele europene. Fotbalul a progresat in ultimii 20 de ani, ei sunt intr-un continuu regres. Nu stiu imnul echipei, nici macar imnul Romaniei. Sunt prea preocupati sa isi injure adversara, sau sa afiseze bannere ce nu pot fi citite.

Nu toti sunt asa. Exista si profesori de matematica microbisti. Aplauda civilizat golurile iar cand meciul se incheie nu cauta scandal, se indreapta linistiti catre case. Probabil ca violenta nu este o particularitate a suporterului roman, insa am ramas una dintre putinele tari in care suporterii inca nu s-au civilizat.

Cea mai frumoasa galerie din lume canta imnul echipei.

Un suporter roman inconstient isi da in petec la partida Steaua – Charleroi.


Lasă un comentariu

Jimmy Jump

Jimmy Jump

Inspirat de Prosport, am hotarat sa scriu un articol despre „invadatorul terenurilor” Jaume Marquet Cot, cunoscut sub pseudonimul de Jimmy Jump. Probabil cel mai faimos suporter al Barcelonei, catalanul are un palmares impresionant: a invadat terenul in timpul finalei Euro 2004, a reusit sa se strecoare in mijlocul cursei de Formula 1 la Marele Premiu al Spaniei, iar cea mai celebra „saritura” a reusit-o in timpul semifinalei Euro 2008, dintre Germania si Turcia. Cel mai recent moment care l-a avut in prim-plan pe Jimmy Jump s-a consumat pe 1 februarie, la meciul dintre Racing Santander si Barcelona, acolo unde acesta a incercat sa inscrie cel de-al 5000-lea gol din istoria echipei favorite. N-a izbutit, insa suntem cu totii siguri ca omul care reuseste constant sa insele vigilenta stewarzilor si care a „sarit” pe nu mai putin de 5 continente, nu se va opri aici. Barbatul care a scos recent un film despre cariera sa, si-a anuntat deja intentia de a patrunde pe gazon de cateva ori la Campionatul Mondial din Africa de Sud din 2010.

Cateva reusite din bogata cariera a lui Jimmy Jump:

Lasă un comentariu

Jurnalul unui tanar fotbalist

Nu se mai spala pe fata. E deja 6. Priveste lung posterul cu Hagi, isi ia ghetele jerpelite si pleaca. Nu se asigura inainte sa traverseze. In sat nu sunt masini, doar carute zgomotoase. Are emotii, e ziua in care trebuie sa convinga. Nu are timp de prea multe planuri pentru ca ajunge la teren. Gazon nu prea e si tribunele lipsesc. Pentru el nu conteaza. Isi imagineaza ca joaca pe San Siro.

Era liniste totala. Doar cateva oi spargeau monotonia apasatoare a diminetii. Era primul. Ar fi jonglat, dar n-avea minge. Nu-si permitea. A inceput alergarile usoare langa poarta ruginita. Incepusera sa se adune baietii. Antrenorul, un tip plapand, a ajuns ultimul. I-a dat acceptul de a se antrena si el. Fusese  singurul care l-a bagat in seama.

Dupa cateva alergari incepuse sa oboseasca. Niciodata nu alergase atat. Ii privea admirativ pe ceilalti cum reuseau jonglerii pe care nici la televizor nu le vazuse. Nu ii placeau ghetele lor, era multumit cu vechile sale incaltari si totusi intelegea cu amaraciune ca ceilalti erau mai talentati.

Nu s-a lasat batut. A continuat alergarile. Facea eforturi considerabile sa tina pasul cu ceilalti. Vroia cu tot dinadinsul sa impresioneze si antrenorul il remarcase. Nu stia cum decurge un antrenament, astepta meciul. Auzind fluierul antrenorului, baiatul a schitat un zambet scurt. Stia ca urmau suturile, atuul sau. Primele 2 executii, in forta, au fost bune, insa cu al treilea sut a inscris la vinclu. Si-a ridicat mainile spre cer, in semn de victorie. Zambea necontenit, era sigur ca antrenorul il vazuse. Si ceilalti reusisera goluri spectaculoase insa al sau ii placea in mod special.

Au urmat multe alte exercitii. Era multumit de ce reusise. Simtea ca a facut tot ce ii statea in putinta. Ceilalti baieti incepura sa se rasfire, antrenamentul luase sfarsit. Nu mai zambea. Si-a amintit ca urma sa afle verdictul antrenorului. Uitandu-se spre pamant, se indrepta cu pasi mici catre acesta. La prima incercare, antrenorul nu i-a raspuns. Nici la a doua. N-a mai incercat. A inteles ca nu fusese indeajuns de bun. Nu era suparat, poate doar abatut. Simtea ca era cu mult sub ceilalti.

N-a renuntat. S-a antrenat zi de zi in curtea casei si si-a indeplinit visul. A ajuns fotbalist. Nu unul de echipa nationala, nici macar de prima liga. I-a fost insa de ajuns sa isi cumpere o minge si o pereche noua de ghete. La 20 de ani s-a mutat din satul natal si se simtea implinit. A pastrat un singur lucru, care ii mai amintea de copilaria chinuita: imaginea de pe perete a lui Hagi.

Lasă un comentariu

Geniul lui Ronaldinho

Toti microbistii au auzit de faimosul „Dintos”. Toti ii stiu fentele, ii cunosc talentul si majoritatea stiu ca a fost desemnat cel mai bun fotbalist din lume in 2005 de catre Uefa si FIFA. O mare parte dintre voi ii cunoasteti zambetul si stilul sau spectaculos de a trece de adversari. Insa, putini dintre voi l-ati vazut pe Ronaldinho la 10 ani umilindu-si adversarii.

Comparatie intre tanarul Ronaldinho si consacratul „Dintos”

Lasă un comentariu

Cele mai frumoase stadioane din lume

1) Noul Wembleyechipa nationala a AnglieiTop 5 stadioane ale lumii Noul Wembley

 

 2) Allianz ArenaBayern MunchenTop 5 stadioane ale lumii Allianz Arena

3) Santiago BernabeuReal MadridTop 5 stadioane ale lumii Santiago Bernabeu

4) La BomboneraBoca JuniorsCele mai frumoase stadioane din lume

5) San SiroAC Milan, InterCele mai frumoase stadioane din lume San Siro

Comments (14)

Talentele patronilor

Am publicat pe 23 ianuarie un articol despre mentalitatea patronilor si despre cum acestia isi persecuta antrenorii dupa primele esecuri. Am cautat adanc in memorie si mi-am amintit de inclinatiile unora dintre conducatori pentru diverse lucruri. Asadar, printre inculti si hoti, sunt si cativa care au intr-adevar talent. Becali este de departe cel mai talentat dintre toti. Iata harurile patronilor:

Gigi Becali – cantatul

– dansul

– sutul

Cristi Borcea – fotbalul

Vasile Turcu – lovitura de cap

Cornel Penescu – limba romana

Nu doar patronii sunt talentati: „Oracolul din Balcesti” canta intr-un stil propriu la Pro TV.

Lasă un comentariu

Cei mai urati antrenori

1) Marian Rada – antrenor Rapid

Cei mai urati antrenori Marian Rada

2) Gianfranco Zola – manager West Ham

Cei mai urati antrenori Gianfranco Zola

3) Steve Bruce – manager Wigan

Cei mai urati antrenori Steve Bruce

4) Jimmy Lumsden – manager Everton

Cei mai urati antrenori Jimmy Lumsden

5) Nicolo Napoli – antrenor Craiova

Cei mai urati antrenori Nicolo Napoli

Lasă un comentariu

« Newer Posts · Older Posts »